Examinare fibroscopică versus endoscopică în ORL

De Denisse 01 sept., 2020 Instrumentar medical

Fibroscopia cu endoscop flexibil

Fibroscopia cu endoscop flexibil este o investigație minim-invazivă cu o cameră a cărei dimensiuni variază între 2.7-4mm și al cărei capăt este flexibil, permițând o îndoire a fibrei până la un unghi de 120-130 grade pentru a permite vizualizarea cu o mai bună acuratețe a structurilor căilor aeriene superioare.

Examenul fibroscopic presupune vizualizarea structurilor aparatului respirator superior printr-o singură manevră (observăm narinele și vestibulul nazal,  fosele nazale, poziția septului nazal, meatul mediu și superior, investigăm aspectul rinofaringelui, hipofaringelui, a corzilor vocale, atât în timpul respirației cât și al fonației, dar și a spațiului subglotic) prin trecerea fibrei prin pasajul nazo-faringo-laringian.

Cu ajutorul fibroscopului (cu canal de lucru) putem efectua manevre de diagnostic și tratament precum prelevarea de biopsii și extragerea de corpi străini inclavați la nivelul căilor aeriene superioare.

Endoscopia nazo-faringo-laringiană

Endoscopia nazo-faringo-laringiană reprezintă vizualizarea aparatului respirator superior prin mijloace fixe, cu ajutorul tijelor rigide, ce se conectează la o cameră ce redă imaginea pe un monitor. Acestea pot avea diferite unghiuri (0 ⁰, 30⁰, 70⁰, 90⁰) permițând vizualizarea diferitelor structuri anatomice pe rând. Investigația presupune o mai bună colaborare a pacientului în funcție de organul examinat.

Spre exemplu la examinarea cavității nazale, capul trebuie să stea fix, fără mișcări bruște care pot rani pacientul. Examinarea laringelui se efectuează tracționând limba pacientului afară cu o compresă pentru a pune în evidență hipofaringele și a vizualiza mai bine corzile vocale cu manevre de fonație pronuntând vocala “e” sau “i”.

Colaborarea pacientului în timpul efectuării laringoscopiei laringiene este foarte importantă deoarece se poate atinge baza de limbă sau lueta, manevre care accentuează reflexul de vomă.

Diferențe între examinarea fibroscopică și endoscopică a laringelui:

• poziția structurilor anatomice în timpul examinării (la fibroscopul flexibil limba se găsește în cavitatea orală, pe când la examinarea cu endoscopul rigid o tracționăm afară din cavitatea orală).
• examinarea corzilor vocale: fibroscopul permite apropierea de spațiul glotic și chiar subglotic și examinarea corzilor vocale sau a traheei, iar uneori prin canalul de lucru atașat fibroscopului permite manevre de diagnostic și tratament.
• examinarea fibroscopică de regulă nu necesită anestezie locală (se face doar în cazuri rare, când exista reflexe de “gag” accentuate) pacientul resimțind doar un mic discomfort local.